Pielea este un material versatil, utilizat într-o gamă largă de produse, de la încălțăminte, îmbrăcăminte, până la accesorii și nu numai. Pentru a transforma pieile brute de animale într-un material durabil și rezistent, procesul de tăbăcire este esențial.
Tăbăcirea pielii este o artă străveche care datează de mii de ani. Primele metode de tăbăcire au fost primitive, implicând înmuierea pieilor de animale în urină, cenușă sau creier de animal pentru ca materialul să devină mai moale. Cu timpul, au apărut noi tehnici precum tăbăcirea vegetală, care folosea extracte de plante, iar de exemplu, romanii foloseau alaunul la tăbăcire, pe când în Evul Mediu, procesul a devenit mai rafinat, încorporând grăsimi și uleiuri animale pentru a înmuia pielea.
Cea mai comună variantă de tăbăcire este cea vegetală care presupune utilizarea extractelor de plante. Această metodă este adesea preferată pentru că este ecologică și produce o piele cu un aspect natural. O altă variantă des întâlnita este tăbăcirea cu crom, fiind o tehnică mai modernă care utilizează săruri de crom. Această metodă este mai rapidă și mai eficientă decât tăbăcirea vegetală, rezultând o piele mai moale și mai suplă. Pe de altă parte, tăbăcirea combinată utilizează atât agenți de tăbăcire vegetală, cât și de crom, creând o piele moale, dar durabilă. Tăbăcirea sintetică presupune utilizarea de agenți de tăbăcire sintetici și este adesea utilizată în producția de piele pentru automobile.
Procesul de tăbăcire
Primul pas în procesul de tăbăcire este pregătirea, care presupune curățarea și îndepărtarea resturilor sau a părului nedorit de pe piei. Pieile sunt apoi înmuiate în apă pentru a rehidrata materialul, apoi se înmoaie în calcar, unde sunt tratate cu un amestec de apă și var pentru a îndepărta părul sau carnea. Apoi urmează tratarea pieilor cu enzime pentru a le înmuia și a elimina resturile, iar după sunt decapate într-o soluție acidă pentru a le pregăti pentru tăbăcire.
Procesul de tăbăcire presupune tratarea pieilor cu agenți de tăbăcire, care pot fi naturali sau sintetici, pentru a transforma pielea de animal într-una durabilă. În urma procesului inițial de tăbăcire, pieile pot fi supuse unui proces secundar de tăbăcire, numit retăbăcire, pentru a adăuga proprietăți suplimentare, cum ar fi moliciunea sau rezistența la apă. După ce pieile au fost tăbăcite, pot fi vopsite pentru a le adăuga culoare, iar îngrășarea presupune tratarea pieilor cu uleiuri sau grăsimi pentru a le face moi și suple. În cele din urmă, pielea este supusă finisării, unde este tratată cu diverse substanțe chimice pentru a obține aspectul, textura și proprietățile de performanță dorite.
Tehnici moderne de tăbăcire
În ultimii ani, procesul de tăbăcire a pielii a cunoscut progrese semnificative, în special în ceea ce privește automatizarea și impactul asupra mediului. Automatizarea a crescut eficiența și consistența procesului de tăbăcire, în timp ce noile tehnologii au devenit mai prietenoase cu mediul.
La Toro Nero știm totul despre piele și avem experiență, cunoștințe și acces la materiale de înaltă calitate pentru a da viață unor produse excelente, de la genți pentru femei, genți pentru bărbați, serviete, curele, portofele sau bretele.